7 definiții pentru curut
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURÚT, curuți, s. m. 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]
- După alte surse: CURÚȚ, curuți. — LauraGellner
curuț sm [At: NECULCE, ap. TDRG / V: cruț / Pl: ~i / E: mg kuruc] (Îrg) 1 Ostaș răsculat din oastea lui Gheorghe Doja. 2 (Pex) Rebel revoltat contra stăpânirii maghiare Cf lobonț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURÚȚI s. m. pl. 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]
- Masc. sing. și: curut (vezi DEX’09). — LauraGellner
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curút s. m., pl. curúți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curúț s. m., pl. curúți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curúț (curúți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curúț, curúți, s.m. (înv.) țăranii conduși de Doja în luptele împotriva turcilor și nobililor; rebel, insurgent, revolutionar, lobonț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
curut, curuțisubstantiv masculin
- 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514. DEX '09
- 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- kuruc DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.