CURATZÉL ÍK EÁ curatzei ele adj. (Despre persoane) Diminutiv al lui curat; destul de curat ingrijit prezentabil; p. ext. frumushel dragutz simpatic. Fiindca avea darul de a fi curatzel totzi flacaii din sat il pizmuiau. ISPIRESCU L. 229. ♦ (Despre animale) Curat bine ingrijit. Ii placea moshneagului sa aiba tot iepe tinere shi curatzele. CREANGA P. 166. ♦ (Despre lucruri) Curat ordonat. Casa nu era mare dar era curatzica. PAZ Z. I 182. TZinuta de tirg a lui Culai se alcatuia dintrun surtuc curatzel pantaloni intregi shi o camasha albastra. SADOVEANU N. F. 148. Intraram intro ceainarie ce se parea mai curatzea. CONTEMPORANUL III 570. ♦ (Despre realizari ale oamenilor) Facut cu grija ingrijit bunicel. A rostit doua cuvintari mai curatzele. C. PETRESCU I. II 260. Facea... poezioare... uneori destul de curatzele. CARAGIALE N. F. 100