cunúna cununi (curuna) s.f. 1. Coroana: „Intrunele sate sa pastrat pana astazi vechiul obiceiu k fetele in duminici shi sarbatori sa umble desvelite shi cu cununa de flori pe cap” (TZiplea 1906). ♦ In expr. una lii cununa = totzi sunt la fel. 2. Lemnul care sta deasupra apei shi care prinde capetele bogdanilor la morile de apa (Felecan 1983). 3. Grinzile cu care se inchid in partea de sus cei patru peretzi shi care reazama tot acoperishul casei shi cornii (Barlea 1924). 4. Pragul de sus al portzilor de lemn maramureshene (Nistor 1977). 5. Cununa dealului = locul neted deasupra dealului ce se intinde in forma unei cununi (TZiplea 1906). 6. (reg.) Obicei practicat in seara dinaintea nuntzii (in Maramureshul din dreapta Tisei). Lat. corona „coroana” (Pushcariu CDDE Rosetti DA cf. DER; Scriban SHaineanu DEX MDA); cf. alb. kurorë (Meyer Philippide cf. DER).