CUNÚNA cununi s. f. 1. Impletitura (lantz ghirlanda) in forma circulara facuta din flori frunze sau ramuri (care se pune de obicei pe cap); coroana. Norii erau intotdeauna cenushii iar hulubii albi zburau in stoluri k o cununa de trandafiri in jurul turlelor cu dantela de piatra. G. M. ZAMFIRESCU M. D. 192. O cununa de margaritarele era ashezata pe fruntea ei neteda. EMINESCU N. 8. Cuacele crengi frumoase Sampletim cununi voioase. ALECSANDRI P. II 92. ◊ (Poetic) Obrazul parea o inflorire alba gingasha in cununa grea de par negru. SADOVEANU O. III 589. Pe deasupra voastra impletesc cununa Razele de soare Razele de luna. GOGA C. P. 14. Soarele rasare puntnd cununi de aur pe crestele codrilor. VLAHUTZA O. A. II 171. ◊ Expr. (Despre un grup de persoane) A sta cununa imprejurul cuiva = a sta imprejurul cuiva formind un cerc inchis. Cind se punea la masa copiii stau imprejurui cununa deplina. ISPIRESCU L. 393. ♦ Fig. (Complinit prin «de raze» «de lumina») Cerc luminos aureola. Teash privi o viatzantreaga in cununa ta de raze. EMINESCU O. I 152. ◊ (Complinit prin «de muntzi» «de paduri» etc.) Lantz shir de muntzi de paduri dispuse in cerc inconjurind un loc. Lac albastru ce oglindea in adincui toata cununa de dumbrave cel incunjura. EMINESCU N. 65. 2. (Uneori determinat prin «de lauri») Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (poetzi sportivi eroi in lupte). (Fig.) Din voi fieshtecare poartan frunte o cununa SHi de gloria de astazi shi de gloria strabuna! ALECSANDRI O. 248. Cununile de lauri Cen razboaieam adunat. NEGRUZZI S. I 116. 3. Coroana care se pune pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. Sa le spui curat K mam insurat... K la nunta mea Au cazut o stea; Soarele shi luna Miau tzinut cununa. ALECSANDRI P. P. 2. 4. (Complinit prin «de ceapa» «de usturoi») Funie impletitura de ceapa de usturoi etc.