cunúna (cunúni) s. f. 1. Coroana. 2. Ansamblu de grinzi cu care se inchid in partea de sus cei patru peretzi ai unei case de tzara. 3. Ghizd colac de fintina. 4. Pedala la razboiul de tzesut. 5. La cai partea de deasupra a copitei. 6. Planta (Coronilla varia). 7. In general obiect legatura sau ansamblu de fire ce amintesc forma unei coroane. Mr. megl. curuna. Lat. corōna (Pushcariu 449; CandreaDens. 447; REW 2245; Rosetti Rhotacisme 20; DAR); cf. alb. kurorë (Meyer 200; Philippide II 639) it. sp. corona fr. couronne port. coroa ngr. ϰορώνη sl. korona k(o)runa. Este dublet al lui coroana shi al lui coruna care Giuglea Cercetari lexicografice 7 propunea sa fie derivate din lat. columna. Forma normala este cea din dialect alterata posterior printro asimilatzie. Der. cununitza s. f. (dim. al lui cununa; icoana care in Basarabia se pune in sicriu; plante diferite: Coronilla varia Spiraea ulmifolia Vinca minor Xeranthemum annuum); cununa vb. (inv. a pune coroana; a casatori a celebra o casatorie a face casatoria religioasa) care ar putea fi un der. direct din lat. corōnāre (Pushcariu 448; CandreaDens. 448; REW 2246; DAR) shi al carui semantism se explica prin ritualul ceremoniei nuptziale ortodoxe cf. cu acelashi sens dublu gr. στεφανόνω (Sandfeld 35) alb. kurunzoń (Jokl BA IV 195) bg. venčavam (cu primul sens se prefera astazi forma incununa); cununie s. f. (casatorie una din cele shapte sfinte taine ale religiei creshtine; oficiere a casatoriei nunta; coroana ce se ashaza pe capul sotzilor in timpul oficierii casatoriei) cuvint general raspindit (ALR 253) fara indoiala datorita influentzei bisericii; necununat adj. (care nu a fost casatorit la biserica); incununa vb. (a pune coroana; a impodobi; a rasplati; a desavirshi; inv. a casatori); descununa vb. (a divortza a despartzi).