O definiție pentru crâmpoțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
crâmpoțitură sf [At: DA / V: ~peț~ / Pl: ~ri / E: crâmpoți + -tură] (Înv) 1-4 Crâmpoțire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Crâmpoțire (8)
Intrare: crâmpoțitură
crâmpoțitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||