CRUTZÁRE s. f. Faptul de a crutza; iertare mila indurare. ◊ Loc. adv. Fara crutzare = fara mila fara indurare cu strashnicie cu cruzime. Calcarile pravilei erau fara crutzare pedepsite. GALACTION O. I 212. Imparatul... pe totzi ia taiat fara crutzare de le plinge lumea de mila. CREANGA P. 78. In zadar lot cu ocara ne mustri fara crutzare. CONACHI P. 281.