CRESHTÉT creshtete s. n. 1. (Adesea determinat prin «al capului») Virful capului. Omul care tea scapat ametzind fiara cu o lovitura in creshtet a avut un curaj cum nu avea nimeni. PAS Z. I 148. Sa alergi pe piept sami cazi. Satzi desprind din creshtet valul Sal ridic de pe obraz. EMINESCU O. I 75. Zarea creshtetul delicat al dropiei mishcind printre fulgii coliliei. ODOBESCU S. III 14. El tzinea un palosh lat cu care lovea creshtetul acelei nenorocite fiintze. NEGRUZZI S. I 295. ◊ (Poetic) Copacii motzaiau din creshtet k nishte uriashi cheflii. ANGHELIOSIF C. M. II 36. ◊ Expr. Din (sau (De la) creshtet pinan talpi (sau in talpa rar in poale) sau din talpa pinan creshtet = de sus pina jos in intregime peste tot trupul. Nea uns peste tot trupul din creshtet pinan talpi. CREANGA A. 32. SHi de la creshtet pinin poale Pluteshti k visul de ushor. EMINESCU O. I 117. Chintesentza de mizerii de la creshtet pinan talpa. EMINESCU O. I 150. Am satzi descoper nishte lucruri care au sa tengrozeasca din talpa pinan creshtet. ALECSANDRI T. 1095. ♦ Parul capului. Cu creshtetele albe preotzi cu pisata rara Trezeau din codrii veciniei din pace seculara Mii roiuri vorbitoare. EMINESCU O. I 91. 2. Capatii. Cind voi muri iubito la creshtet sa numi plingi. EMINESCU O. I 129. 3. Punctul cel mai inalt virf (al unui munte al unei stinci etc.) culme pisc. In creshtetul dealului shoseaua se desparte. C. PETRESCU S. 197. Sa oprit pe creshtetul colinei Infricoshat deaceasta amenintzare. TOPIRCEANU S. A. 113. Deasupra capului paretele drept de stinca ishi pierdea creshtetul aerian in inaltzimile albastre ale vazduhului. HOGASH M. N. 182. Pe creshtetul muntzilor zorile Zilei venise. BOLINTINEANU O. 75. ◊ (Poetic) Soarele din creshtetul cerului ishi revarsa pulberea stralucitoare. DELAVRANCEA T. 59. Din creshtetul cerului dogorit razele cad drept k nishte sagetzi de arc. VLAHUTZA O. A. 368. ◊ Fig. Daca era noroi calca din piatra in piatra tot in creshtetul pietrelor scuturind picioarele k o pisica. DELAVRANCEA H. T. 39.