6 definitzii pentru cozeur
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COZEUR cozeuri s. m. Persoana care vorbeshte cu ushurintza shtiind sa intretzina o conversatzie placuta. [Pr.: cozör] Din fr. causeur.
COZEUR cozeuri s. m. Persoana care vorbeshte cu ushurintza shtiind sa intretzina o conversatzie placuta. [Pr.: cozör] Din fr. causeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
cozeur sm [At: DN3 / P: ~zör / Pl: ~i / E: fr causeur] (Frm) Persoana care shtie sa intretzina o conversatzie placuta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COZEUR s.m. (Frantzuzism) Cel care shtie sa intretzina o conversatzie. [Pron. cozör. / < fr. causeur].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
COZEUR [COZöR] s. m. cel care shtie sa intretzina o conversatzie. (< fr. causeur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
COZEUR [pr.: cozör] ~i m. Persoana care shtie sa intretzina o conversatzie placuta. /<fr. causeur
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cozeur [pron. cozö́r] (zeur) s. m. pl. cozeuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
- silabatzie: co-zeur
- pronuntzie: cozör
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cozeur, cozeurisubstantiv masculin
- 1. Persoana care vorbeshte cu ushurintza shtiind sa intretzina o conversatzie placuta. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- causeur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN