coroagă sf [At: SĂULESCU, ap. URICARIUL, X 401 / Pl: ~ge / E: bg коруга] 1 Scândură uscată și strâmbată. 2 (Reg) Scoarță de tei din care se face banița. 3 (Reg) Piele de oaie. 4 (Reg) Vită cu coarne.