CORESPONDÉNTZA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane institutzii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ contzinutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intro localitate intro tzara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport legatura intre lucruri fenomene etc.; afinitate care leaga partzi ale unui intreg; concordantza armonie. 2. (mat.) relatzie intre doua multzimi conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiashi idiom. ♦ a timpurilor = concordantza timpurilor. (< fr. correspondance)