CONGRUÉNTZA s. f. 1. insushirea de a fi congruent; potrivire deplina. ♦ (mat.) relatzie de ~ = relatzie dintre doua numere intregi congruente. ◊ acord intre gandurile sentimentele convingerile cuiva in comportamemtul sau. 2. acord intre subiect shi predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale carei partzi se impreuna perfect. (< fr. congruence lat. congruentia)