11 definiții pentru conciliabul
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (2)
Explicative DEX
CONCILIÁBUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între persoane care plănuiesc ceva. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.
conciliábul sn [At: DEX2 / P: ~li-a~ / Pl: ~e / E: fr conciliabule, lat conciliabulum] Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCILIÁBUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCILIÁBUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva (adesea ilicit, subversiv). Ceea ce-l îngrijora deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele lui. C. PETRESCU, C. V. 294. – Pronunțat: -li-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCILIÁBUL s.n. 1. Consfătuire secretă între persoane care plănuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelaților schismatici. [< lat. conciliabulum, cf. fr. conciliabule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCILIÁBUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaților schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
CONCILIÁBUL ~e n. livr. Întrunire conspirativă. [Sil. -li-a-] /<fr. conciliabul, lat. conciliabulum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conciliabul n. întrunire secretă cu scop rău.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*conciliábul n., pl. e (lat. conciliábulum). Adunare de schizmaticĭ. Adunare secretă p. a complota: a ținea conciliabule.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
conciliábul (-li-a-) s. n., pl. conciliábule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conciliábul s. n. (sil. -li-a-), pl. conciliábule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -li-a-bul
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conciliabul, conciliabulesubstantiv neutru
- 1. Consfătuire (secretă) între persoane care plănuiesc ceva. DEX '09 DLRLC DN
- Ceea ce-l îngrijora deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele lui. C. PETRESCU, C. V. 294. DLRLC
-
- 2. Reuniune a prelaților schismatici. DN
etimologie:
- conciliabule DEX '09 DEX '98 DN
- conciliabulum DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.