coh sn [At: ȘINCAI, HR. III, 263/2 / Pl: ~uri / E: mg koh, ucr кох] (Ind; mgm; Trs) 1 Uzină. 2 Turnătorie. 3 Vatră, de la gura foalelor, în care se înroșește fierul.

coh, cóhuri, s.n. (reg.) 1. uzină, turnătorie. 2. vatra foalelor unde se înroșește fierul.

coh, s.n. – (reg.) Vatra de la gura foalelui, în care se înroșește fierul (Papahagi, 1925; Ieud, Glod); jignea. – Din ucr. koh (Papahagi, 1925; MDA), magh. koh (MDA).

coh, s.n. – Vatra de la gura foalelui, în care se înroșește fierul (Papahagi 1925; Ieud, Glod); jignea. – Din ucr. koh (Papahagi 1925).