COCOLOȘÍRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a cocoloși. Acoperire, mușamalizare (a lipsurilor, a greșelilor etc.). [Lenin a dezvăluit] adevărata înfățișare a «prietenilor poporului», a acelor narodnici-liberali care în realitate lucrau împotriva poporului, predicînd cocoloșirea antagonismelor de clasă și înțelegerea cu guvernul țarist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/3.