CLOPOTZÉL clopotzei s. m. Diminutiv al lui clopot. 1. Clopot (1) mic uneori cu un miner subtzire (mai ales de lemn). Sunase sfirshitul orei shi brusca eruptzie a clopotzelului nichelat nu clintise nici un nerabdator. C. PETRESCU S. 67. Citeodata sta sasculte Clopotzeii de la sanii. TOPIRCEANU B. 71. La o usha sta de paza un cocosh shi la cealalta era un clopotzel. ISPIRESCU L. 255. Pisica cu clopotzei nu prinde shoareci. ◊ (Poetic) Mieste dor shi azi de clopotzeii de catifea sura ai deditzeilor din lunca Vezii. GALACTION O. I 8. 2. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante ale caror flori seamana cu nishte clopote (1) mici; a) planta erbacee cu flori mari albastre albe sau roz uneori invoalte adesea cultivata k planta decorativa (Campanula medium); b) planta erbacee din aceeashi farruilie cu flori albastre solitare sau reunite in inflorescentze bogate shi care cresc mai ales in regiuni muntoase (Campanula abietina carpatica persicifolia pseudolanceolata rapunculoides); c) ghiocel. In frunzele moarte din marginea unei ripi Vitoria gasi clopotzei albi. SADOVEANU B. 222. Iata vin... Clopotzei shi mazarele imbatate de parfumuri. ALECSANDRI P. A. 125. Pl. shi: (s. n.) clopotzele (NEGRUZZI S. I 73).