CLÍMA (< germ. lat.) s. f. Regim mediu multianual a proceselor shi fenomenelor meteorologice (caracteristice unei anumite regiuni) determinat de radiatzia solara shi de circulatzia generala a maselor de aer care variaza in raport cu cu pozitzia pe Pamint cu altitudinea absoluta shi cu configuratzia reliefului regiunii respective avind k principale componente temperatura medie a aerului nebulozitatea precipitatziile atmosferice shi vintul; climat (1). In functzie de repartitzia diferita pe glob a radiatziei solare a uscatului shi a apei precum shi a mishcarilor maselor de aer se deosebesc: c. ecuatoriala cu temperaturi ridicate mishcari ascendente ale maselor de aer variatzii termice anuale mici shi precipitatzii abundente; c. subecuatoriala cu doua anotimpuri din care unul secetos shi altul ploios; c. tropicala calda cu predominarea vinturilor alizee cu importante variatzii termice diurne shi ariditate accentuata; c. subtropicala calda de tranzitzie intre cea tropicala shi cea temperata cu doua anotimpuri dintre care unul este secetos vara shi altul ploios iarna; c. temperata la latitudinile medii cu patru anotimpuri distincte cu strat de zapada iarna shi cu predominarea vinturilor de vest; c. subpolara cu iarna aspra vara rece shi cantitate relativ redusa de precipitatzii; c. polara (arctica sau antarctica) cu doua anotimpuri temperaturi scazute shi precipitatzii putzine. ◊ C. continentala = c. cu precipitatzii reduse cu variatzii mari anuale shi diurne ale temperaturii aerului. ◊ C. maritima = c. caracteristica oceanelor marilor shi regiunilor continentale aflate sub influentza directa a maselor de aer marin umeda cu variatzii termice anuale shi diurne mici. ◊ C. montana = c. cu amplitudini termice medii anuale reduse shi precipitatzii mai abundente decit in zonele coborite din vecinatate. C. locala = topoclima; microclima.