clatì v. 1. a sgudui a clatina: a lumii temelie se mishca se clateshte GR. AL.; 2. a mishca din loc a stramuta: ishi clati tabara cu multa greutate BALC. 3. (sens obishnuit astazi) a curatzi spaland shi frecand: a clati sticla paharele gura; 4. a limpezi rufele in cea din urma apa. [Slav. KLATITl].