clatí clatesc vb. tranz. refl. (inv.) 1. A (se) mishca a clatina: „Deai arde lume cu foc / Nici nu mash clati din loc” (Papahagi 184); „No putut clati sania” (Grai rom. 2000; Biserica Alba). 2. (ref. la rufe) A limpezi. Din sl. klatiti „a scutura” (Miklosich Cihac cf. DER; Scriban SHaineanu DEX MDA).