clatí (clatésc clatít) vb. 1. A mishca a clatina a deplasa. 2. A pune in mishcare. 3. A scutura a agita. 4. A tulbura a intoarce pe dos a perturba. 5. A mishca a agita. 6. A face sa shovaie a amenintza. 7. (Refl.) A decadea a se ruina. 8. A se impresiona a se induiosha a se emotziona. 9. A curatza rufe vase spalindule ushor cu apa a le limpezi. Sl. klatiti „a scutura” (Miklosich Slaw. Elem. 24; Cihac II 60; Miklosich Lexicon 288); cf. bg. klatja ceh. klátiti pol. klócić. Sec. XV. Cu toate aceste sensuri in afara de ultimul este putzin inv. shi in general este inlocuit prin a clatina. Der. clateala s. f. (limpezire clatit); clatita s. f. (un fel de placinta subtzire umpluta shi rulata); clatitura s. f. (inv. scuturatura zgiltziiala; limpezire clatit); clatitor adj. (care scutura); clatari vb. cu aceleashi sensuri k clati cu o nuantza iterativa sau durativa; clatina vb. cu aceleashi sensuri (in ciuda diferentzei stabilite de DAR intre aceste vb. se poate afirma doar k clatari apare mai curind a fi propriu rom. occidentale shi clatina rom. orientale acesta din urma tinzind sal elimine pe primul; la clatina lipseshte sensul de „a limpezi rufele” pentru care se conserva in aria sa forma primitiva clati); clatinator adj. (care se clatina care se rascoleshte); clatinatura s. f. (scuturatura); clatinatoare s. f. (scrinciob).