CLÁSTIC, -Ă, clastici, -ce, adj. (Despre roci, formațiuni sedimentare) Format din fragmente de minerale și de roci provenite în urma proceselor de dezagregare, de alterare și de acumulare a materialului unor roci preexistente sau din scheletele unor organisme; detritic. – Din fr. clastique.

clástic, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clastique] (D. roci) Detritic.

CLÁSTIC, -Ă, clastici, -ce, adj. (Despre roci) Format din fragmente de minerale și de roci provenite în urma proceselor de dezagregare și de acumulare a materialului unor roci preexistente; detritic. – Din fr. clastique.

CLÁSTIC, -Ă adj. (Despre roci) Format prin dezagregarea altor roci; detritic. [< fr. clasique, cf. gr. klastos – sfărâmat].

CLÁSTIC, -Ă adj. (despre roci) format prin dezintegrarea altor roci; detritic. (< fr. clastique)

clástic adj. m., pl. clástici; f. clástică, pl. clástice

clástic adj. m., pl. clástici; f. sg. clástică, pl. clástice

CLÁSTIC adj. (GEOL.) detritic, terigen. (Rocă ~.)

CLASTIC adj. (GEOL.) detritic, terigen. (Rocă ~.)

clastic, roci ~ (e), (engl.= clastic, clastic rocks) despre un produs obținut prin fragmentare sau spargere în urma unor procese de dezagregare (→ epiclastic), a unor explozii vulcanice (→ piroclastic) sau a unor procese de deformare mecanică (→ cataclastic); termenul este folosit mai frecvent în domeniul sedimentar pentru a defini constituenții c. (alogeni) ai rocilor detritice (epiclastice ).

-CLASTIC „care sfărîmă, care dezintegrează”. ◊ gr. klastos „sfărîmat” > fr. -clastique, engl. -clastic > rom. -clastic.

CLÁSTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. klastos „sfărîmat”) adj. (Despre roci, despre elementele lor componente, despre formații sau depozite sedimentare) Care constă din fragmente de minerale sau roci provenite din dezagregarea, alterarea și acumularea materialului altor roci preexistente (ex. pietrișuri, conglomerate, brecii, nisipuri, gresii, argile etc.) sau uneori din scheletele unor organisme. Sin.: detritic.