CIRIÍ Arii vb. IV. 1. Intranz. (Despre pasari mai ales despre ciori shi gaini) A scoate sunete scurte shi guturale caracteristice. V. croncani. Privi lung spre clopotnitza veche unde ciorile ciriiau inspaimintate. CAMILAR N. I 204. A urcat dealul a trecut cimpul. Ploaie shi ceatza. Nici tzipenie de om. Nici macar ciori care sa croncaneasca sa ciriie. STANCU D. 16. Stoluri de ciori ciriind salbatic incepura sa se invaluie peste sat. AGIRBICEANU S. P. 30. O gaina incepe sa ciriie. DUNAREANU CH. 119. Closhca se tot duce ciriind. CONTEMPORANUL III 261. ◊ Refl. (Rar) Se ciriiau inca somnoroase gainile popii. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 72. ◊ (Neobishnuit) Tranz. Teor cirii shi cioarele de teor auzi. ALECSANDRI T. 1589. 2. Intranz. (Despre oameni) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. Ai pierdut multzi bani! cirii Eleonora privind in gol. DUMITRIU N. 128. Tranz. 3. A cicali (pe cineva) a se tzine de capul cuiva cu vorba. Lasama dracului nu ma mai cirii shi tu. SLAVICI N. II 127. ◊ Refl. reciproc. A se certa. TZaranul legase vita slabanoaga de gardul bisericii shi se ciriia cu dorobantzul. PAS L. I 137. Lumea sta gramada ascultind cum se ciriiau unul pe altul trei inshi. GHICA S. 502. Prez. ind. shi: (rar) ciriiesc.