CIRCULÁTZIE circulatzii s. f. Faptul de a circula. 1. Mishcare deplasare de obicei pe o cale de comunicatzie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Mishcare curgere a unui lichid a unui gaz a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere schimb de bunuri de marfuri (prin intermediul banilor) transformare a marfurilor in bani shi a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatzie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatzie = a fi intrebuintzat a avea valoare. A pune (sau a introduce a da) in circulatzie = a face sa intre in uz sa se raspandeasca sa functzioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatzie = a obosi peste masura (pe cineva) a extenua. Din fr. circulation lat. circulatio onis.