Definiția cu ID-ul 976580:
Relaționale
CIOCĂNIT s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude un ~ la ușă.)
CIOCĂNIT s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude un ~ la ușă.)