chínga f. pl. ĭ (lat. clinga ild. cingla cingula cingulum cingatoare; it. cinghia cinga pv. cenha fr. sangle sp. ceña. V. incing). Cingatoare care leaga shaŭa de cal. Traversa care uneshte alte doŭa pĭese in timplarie. Olt. Zavor la usha. Moshie lunga curea sfoara: o chinga de moshie. Fig. A stringe in chingĭ a stringe chingile a nu lasa pe cineva sa faca ceĭa ce tu nu vreĭ al fortza sa fie supus. V. troc.