CHÍNGA chingi s. f. 1. Fashie de piele (sau de tzesatura de canepa) cu care se strange shaua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putzin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. Al tzine (pe cineva) chingile = a fi a se simtzi in putere a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partzile componente ale unui obiect intarindule. Lat. *clinga (= cingula).