chínga (chíngi) s. f. 1. Cingatoare briu. 2. Fishie de piele cu care se fixeaza shaua pe cal. 3. Curea legatura. 4. Gaica la haine shi paltoane. 5. Bara stinghie. 6. Fishie de teren. Var. cinga. Mr. vinga vingla megl. cl’inga. Lat. cingŭla (Diez I 27; Densusianu Rom. XXIX 330 shi XXXIII 276; Pushcariu 370; CandreaDens. 350; REW 1926; DAR); cf. alb. kjingëlë it. cinghia prov. cenha fr. sangle cat. singla sp. cello shi cincha (Corominas I 756). Fonetismul rom. prezinta o schimbare care se explica de obicei printro metateza anterioara rom. (lat. *clinga dupa CandreaDens. shi DAR) ipoteza infirmata de var. Mai curind trebuie presupus k rezultatul normal de la cingula rom. *cinghia › *cinghe pl. cinghi (cf. auricula › ureche pl. urechi) a produs probabil pe de o parte metateza chingi cu sing. regresiv chinga shi pe de alta parte un sing. analogic cinga (DAR explica aceasta ultima forma k pronuntzare locala in Mold. shi k reprezentant al unui lat. *clinga in Trans.; cf. Pushcariu 370). Cf. totushi lat. *clinga › napol. chienga (Battisti II 944). Der. inchinga (var. inchingi inching(i)ui) vb. (a incinge; a pune chinga); deschinga vb. (a scoate chinga). Cf. cinge.