chili v vz pili

CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].

CHILI²-/CHILO- elem. „o mie”, „numeros”. (< fr. chili-, cf. gr. khilioi)

CHILI¹- elem. chil²(o)-. ()

Chili^[1] n. (cit. Cili), cea mai prosperă republică în America de S., pe Marele Ocean (Pacific), formând o fășie îngustă de pământ, cu o populațiune de 4.200.000 loc. și cu cap. Santiago.

chilì v. Mold. 1. a pili (și fig.): cât îmi bat eu capul să-l mai chilesc AL.; 2. fam. a bea: îți chili vârtos în sănătătea isprăvnicesei AL. [V. pili].

chil² sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil⁴ sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

chil¹ sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

chil³ sm vz chel²

chílo sn vz kilogram

kilo²- [At: DN³ / E: fr kilo-] Element prim de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori.

KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].

CHIL²(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

CHILO- elem. chili².

KILO²- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor¹ sau hoților].^[1]

chilésc, V. pilesc.

*chilo- (vgr. hilioi, o mie), prefix care, fiind pus înaintea unitățiĭ metrice, o multiplică cu o mie. S. n., pl. tot așa. Fam. Chilogram.

*kílo..., V. chilo....

CHILI s.n. Cuvânt de origine indiană sud-americană, de circulație internațională în variantele engl. chile, chili, chilli, pentru: 1. Ardei iute, respectiv boia. 2. Amestec tradițional de condimente, numit și chili mexican sau american (engl. chili powder, germ. Chilipulver), ce nu trebuie confundat cu ardeii sau cu simpla boia de ardei (engl. chilli powder, germ. Chillipulver), constând în principal din boia, chimion amar, oregano și usturoi, utilizat pentru asezonarea preparatelor specifice. 3. Preparat culinar (supă, tocăniță) condimentat cu chili (2), cel mai cunoscut fiind chili con carne, mâncare specific texană din carne de vită tocată, boabe de fasole, bucăți de ardei și roșii; adaptat bucătăriei europene, chilli con carne este o tocăniță din carne de vită cu felii de ardei, în sos picant.

CHILI-₁ „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-. □ ~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.

CHILI-₂ „o mie, înmiit, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chili-, engl. id. > rom. chili-. □ ~ant (v. -ant), adj., cu numeroase flori; ~arh (v. -arh), s. m., (în Grecia antică) comandant a o mie de soldați; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., demnitatea de chiliarh.

CHIL-, v. CHILO-₁. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.

CHILO-₁ „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel₂), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor^[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.

CHILO-₂ „o mie, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chilo-, engl. id. > rom. chilo-. □ ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de artropode terestre, carnivore și cu multe picioare, din care fac parte scolopendra, urechelnița etc.

KILO- „o mie, de o mie de ori”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. kilo-, germ. id., engl. id. > rom. kilo-. □ ~metru (v. -metru₁), s. m., unitate de măsură pentru lungimi egală cu o mie de metri.

KILO- (< fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 2¹⁰, adică 1024, a cantității de informație desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).