chéĭe f. pl. cheĭ (lat. clavis; it. chiave pv. cat. clau fr. clef sp. llave pg. chave. V. clavicula clavir). Instrument de deschis shi inchis un lacat orĭ o broasca. Un fel de shurubelnitza care inshurubeaza apucind shurubu: cheĭe de ceasornic de bicicleta. Semn muzical care determina numele shi inaltzimea notelor: cheĭa sol cheĭa fa. La trompete (cornurĭ goarne) mecanizmu care impins cu mina modifica sunetu: corn cu cheĭ (saŭ cornet cu pistoane saŭ fligorn). Fig. Carte care te face sa pricepĭ alta carte cum ar fi o traducere. Punct foarte important: Strassburgu e cheĭa Franciiĭ. Cheĭe de bolta peatra din mijlocu bolteĭ shi care se reazama toate petrele fiind pusa cea din urma. Fig. Principiŭ baza: religiunea e cheĭa de bolta a ordiniĭ sociale.