CEÁRTA certuri s. f. 1. Schimb de vorbe aspre de imputari intre doua sau mai multe persoane rezultat din deosebire mare de pareri sau de interese; disputa verbala (in contradictoriu) sfada gilceava. La cearta unul spune una altul alta ori pe rind ori amindoi deodata. CARAGIALE P. 76. Vazind cearta iscata intre tata shi mama din pricina ma [bunicul] a zis CREANGA A. 18. ◊ Expr. A cauta cearta (sau cearta) cu luminarea = a cauta prilej de cearta a umbla dupa cearta a provoca cearta cu tot dinadinsul. SHi de asta data se legara de dinsul shii cauta cearta cu luminarea. ISPIRESCU L. 248. ◊ Fig. O cearta neincetata de ciocane cazute zgomotos pe nicovala umplea aerul. ANGHEL PR. 82. 2. (Rar) Discordie neintzelegere dushmanie vrajba ura. Cum e badiul pus la chin Sai dau un pahar de vin De certuri Sa nempacam De gresheli Sa ne iertam. TEODORESCU P. P. 547. Pl. shi: (invechit) certe (ALECSANDRI P. II 106 ALECSANDRI P. P. 151).