Definiția cu ID-ul 843335:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru.