CATRANÍT² A catranitzi te adj. 1. De culoare inchisa tuciuriu negru. Eram.. lung shi mustacios shi catranit la chip. PAS L. 1 101. Ishi zari k prin vis chipul oglindit in apele catranite ale Ghenunei Dracului. ODOBESCU S. III 179. 2. Fig. (Uneori determinat prin «de minie» «de necaz» «de ciuda» etc.) Amarit suparat; minios turbat furios. Era atit de catranit k ar fi putut so faca vinovata shi de vintul care batea shi de baltoaca de pe jos. PAS Z. I 178. Am facut o fatza catranita. EMINESCU N. 97. ◊ Fig. Seceta catranita trecea mereu mai furioasa saracind satele cu oameni galbejitzi. CALUGARU O. P. 34. 3. Fig. Otravitor veninos. Balele catranite... se scurg naclaite dea lungul movilitzelor. ODOBESCU S. III 187.