CARTURÁR carturari s. m. Invatzat erudit. Singur poporul nu poate greshi caci el e de cindui lumea... fi e vai de carturarul care se rupe de popor. CAMIL PETRESCU 180. Eu biet nici carturar nu sint nici scriitor. ISPIRESCU U. 3. Apoi da jupine eu nus carturar k dumneta care shtii Alexandria pe de rost shi care ai umblat pe unde shantzarcat dracul copiii. ALECSANDRI T. I 388. ♦ (Rar) Persoana careia i place sa citeasca sa invetze care shtie carte multa. E bun carturar; invatza in liceu la Iashi intra patra clasa shi invatzatorul vra sal faca doftor. SADOVEANU B. 32.