CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

cartografíe sf [At: HASDEU, I. C. 33 / Pl: ~ii / E: fr cartographie] Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice.

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor.

CARTOGRAFÍE s. f. Știința metodelor și procedeelor de întocmire a hărților și a planurilor topografice; tehnica întocmirii lor. – Fr. cartographie.

CARTOGRAFÍE s.f. Tehnica și arta de a întocmi hărți și planuri topografice. [< fr. cartographie].

CARTOGRAFÍE s. f. 1. disciplină care studiază metodele și procedeele de a întocmi hărți și planuri topografice. 2. metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți. 3. (med.) reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului. (< fr. cartographie)

CARTOGRAFÍE f. Disciplină care se ocupă de arta și tehnica întocmirii, redactării și editării hărților și a planurilor topografice. [Art. cartografia; G.-D. cartografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cartographie

cartografie f. arta de a desena hărți geografice.

*cartografíe f. (d. cartă, adică „hartă”, și -grafie). Arta de a desemna hărțĭ.

cartografia vt [At: DA ms / Pzi: ~iéz / E: cartografie] A executa hărți și planuri topografice.

CARTOGRAFIÁ, cartografiez, vb. I. Tranz. A executa hărți și planuri topografice. – Pronunțat: -fi-a.

CARTOGRAFIÁ vb. I. tr. A executa hărți și planuri topografice. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < cartografie].

CARTOGRAFIÁ vb. tr. a executa hărți și planuri topografice. (< cartografie)

A CARTOGRAFIÁ ~éz tranz. (hărți sau planuri topografice) A întocmi, reprezentând pe plan suprafețe ale scoarței terestre. [Sil. -fi-a] /Din cartografie

cartografíe (-to-gra-) s. f., art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei

cartografíe s. f. (sil. -gra-), art. cartografía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei

cartografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 cartografiáză, 1. pl. cartografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să cartografiéze; ger. cartografiínd (-fi-ind)

cartografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cartografiéz, 3 sg. și pl. cartografiáză, 1 pl. cartografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cartografiéze; ger. cartografiínd (sil. -fi-ind)

cartografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cartografiază, 1 pl. cartografiem, ger. cartografiind)

CARTOGRAFÍE s. (înv.) mapografie.

CARTOGRAFIE s. (înv.) mapografie.

CARTOGRAFIÁ vb. (înv.) a mapa.

CARTOGRAFIA vb. (înv.) a mapa.

CARTO- „hartă, plan”. ◊ gr. khartes „foaie de papirus, document” > fr. charto- și carto-, engl. charto- și carto-, it. carto-, germ. karto- > rom. carto-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cartografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază modelele și tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unor fenomene statistice, repartizate teritorial; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul teoretic și practic al hărților; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care studiază metodele și instrumentele folosite în măsurarea suprafețelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție. 2. Colecție de hărți geografice.