caraí [At: CANTEMIR IST. 53 / V: (reg) ~raí caraí ga~ garaí / Pzi: carai / E: car + ai] 1 vi (D. unele pasari) A scoate sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale Si: carcai (1) carcaratzi carcatzi. 2 vi (Fig; prt) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. 3 vi (Spc; d. porc) A grohai. 4 vi (D. o persoana gushata) A sufla greu producand un harait din gat. 5 vi (D. intestine) A chiorai. 6 vt (Fig; fam) A cicali. 7 vt A se certa. 8 vi (Prin apropiere de carav) A fi bolnav ushor.