CANTEC cantece s. n. 1. SHir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument; cantare cant. ♦ Sunete placute melodioase emise de unele pasari; zumzetul placut al unor insecte. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau ultima manifestare de valoare (a unui artist a unui muzician a unui scriitor etc.). Cantecul planetelor = muzica sferelor. 2. Compozitzie literara in versuri adesea insotzita de melodie. ◊ Cantec batranesc = balada populara veche. Cantec de dor = poezie populara cu caracter elegiac. Cantec de lume = poezie lirica cu caracter erotic. Cantec de mase = cantec cu contzinut patriotic revolutzionar care are un caracter mobilizator shi exprima nazuintze de libertate de pace etc. Cantec de leagan = cantec liric cu care sunt adormitzi copiii mici. ◊ Expr. Vorba (sau povestea) cantecului = cum se zice; vorba ceea. Ashai cantecul = asta e situatzia. A fi cu cantec sau ashi avea cantecul sau = (despre lucruri intamplari atitudini etc.) a avea istoria talcul sau (complicat plin de aspecte dubioase neclare). [Var.: (reg.) cantic s. n.] Lat. canticum.