CALÚSH calushuri s. n. 1. Bucata de lemn de metal sau mototol de cirpa care se pune intre dintzii dinainte spre a tzine fortzat gura deschisa (la oameni spre ai impiedica sa vorbeasca la animale mai ales cind li se face o operatzie). Desprinse tot de la chimir un calush il viri Gioienei in gura. HOGASH DR. II 99. Acoperit cun val negru din cap pinan picioare astupat la gura cun calush de fier... va fi rushinat shi taiat pentru vinovatziile sale de inalta vinzare shi gind de ucidere. NEGRUZZI S. III Pune in gura calului un batz... numit calush. SHEZ.III 202. ◊ Expr. A pune (cuiva) calushul in gura = a astupa gura a taia vorba cuiva. 2. Bucatzica de lemn de o forma speciala care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun scaunash. Ei lau gasit petrecind cu cintecul dulce din lirai Cea cu calushul deargint shi cu mindre podoabe. MURNU I. 178. Doua coarde i plesnira una dupe alta shi calushul i cazu din nou trosnind sinistru pe trupul uscat al viorii. DELAVRANCEA T. 50. 3. Suport de lemn care pictorul ishi ashaza tabloul cind lucreaza; shevalet. Pe calushul din fatza. ferestrei... sta o alta pinza neinceputa. VLAHUTZA la TDRG. 4. (Regional) Jocul calusharilor. Din ce vor cishtiga calusharii o treime va merge la boier dijma la calush. STANCU D. 512.