CAL͹ calesc vb. IV. Tranz. 1. A mari duritatea shi rezistentza unui metal(in special a fierului shi a otzelului) prin racire dupa o incalzire la temperatura inalta; a face mai rezistent un metal prin calire. Eu itzi dau securi calite Doar in apa nenceputa apa vie de izvor. DAVILA. V. V. 87. Nu e palosh de fier Calit de vrun sabier. TEODORESCU P. P. 571. ◊ Refl. pas. «Asha sa calit otzelul» de N. Ostrovski. 2. Fig. A intari a otzeli. Un soi de viteji Cum numai partidul caleshte! DESHLIU M. 72. Strashnica toamna! invioreaza caleshte puteri ostenite. TOMA C. V. 396. ◊ Refl. Eroicul Partid Comunist al Uniunii Sovietice cea mai stralucita brigada de shoc a mishcarii muncitoreshti mondiale sa creat shi sa calit in conditziile luptei neimpacate impotriva dushmanilor clasei muncitoare shi ai socialismului. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 31. Puterea de rezistentza a tinarului stat sovietic la asaltul lumii capitaliste impletita cu puterea lui de a construi o lume noua. sa calit in aceasta lupta dusa victorios sub conducerea Partidului comunist. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 111 2/3.