Definitzia cu ID-ul 428547:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
calí (calésc calít) vb. 1. A otzeli. 2. A intari a consolida a otzeli. 3. A gati (mai ales varza) punind sa fiarba cu untura de porc shi slanina. 4. (Refl.) A se ametzi a se chercheli. Mr. calescu „a incali; a satura; a imbata”; megl. calit adj. Sl. kaliti „a racori a modera” (Miklosich Slaw. Elem. 24; Lexicon 280; Cihac II 38); cf. bg. kalja slov. kaliti. Conev 76 deriva cuvintul rom. direct din bg. Der. caleala s. f. (otzelire calit; stare sufleteasca; betzie); calitura s. f. (otzelire).