2 intrari
17 definitzii
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CAINÁ cainez vb. I. Refl. A se tangui a se vaita a se plange. ♦ Tranz. A compatimi a deplange. [Var.: cainí vb. IV] Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
CAINÁ cainez vb. I. Refl. A se tangui a se vaita a se plange. ♦ Tranz. A compatimi a deplange. [Var.: cainí vb. IV] Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
CAINÍ vb. IV v. caina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CAINÍ vb. IV v. caina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
CAINÍ vb. IV v. caina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
caina [At: BELDIMAN N. P. 98/14 / V: caira / Pzi: ~nez / E: vsl каюнъ participiul lui каяти] 1 vr A se plange. 2 vt A compatimi pe cineva Si: (inv) caini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cainí vr [At: MDA ms / Pzi: ~ésc / E: caina css] (Inv) 1 vr A se plange. 2 vt A compatimi pe cineva Si: a caina (2). modificata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAINÁ cainez vb. I. 1. Refl. A se tingui a se vaieta a se jeli. Comisul Manole se incrunta fluturind din cap; pe cind comisoaia se caina tacut clatinindushi fruntea la dreapta shi la stinga. SADOVEANU F. J. 505. Safta se caina oftat cu palma la gura shi pleca in sala sa mai arunce o despicatura de lemn in soba de tabla. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 200. Ileana Simziana se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. 2. Tranz. A compatimi a deplinge a jeli. Intzeleg sal cainatzi pe al care shia pierdut un picior. CAMIL PETRESCU T. II 44. Sarace Vilcule! il caina Magdalina. SADOVEANU Z. C. 292. Dupa ce nea cainat shi nea plins bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacan nea uns peste tot trupul. CREANGA A. 32. Pronuntzat: cai. Varianta: cainí (ISPIRESCU L. 314) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CAINÁ cainez vb. I. Refl. A se tangui a se vaita a se plange. ♦ Tranz. A compatimi a deplange. [Var.: cainí vb. IV] Slav (v. sl. kajanŭ part. lui kajati sen).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
CAINÍ vb. IV. v. caina.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
A SE CAINÁ ma ~éz intranz. Ashi impartashi neplacerile planganduse cuiva; a se tangui; a se plange; a se jeli; a se jelui. [Sil. cai] /<sl. kajanu
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A CAINÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compatimi; a deplora; a deplange; a jeli; a jelui. [Sil. cai] /<sl. kajanu
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
cáin a caina V. kĭnez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
kĭnéz v. tr. (d. kĭnic a se cai. Cp. shi cu ngr. kayménos nenorocit). Mold. Compatimesc jalesc. V. refl. Ma pling ma vaĭt. SHi cainez shi cáin.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cainá (a ~) (cai) vb. ind. prez. 3 caineáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cainá vb. (sil. cai) ind. prez. 1 sg. cainéz 3 sg. shi pl. caineáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
cainez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CAINÁ vb. 1. v. vaita. 2. v. compatimi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CAINA vb. 1. a se boci a(se) jeli a(se) jelui a se lamenta a (se) plinge a se tingui a se vaicari a se vaita (pop.) a se aoli a se misheli (inv. shi reg.) a se olalai a se olecai (reg.) a se plingatui a se scirbi a se vaiera a se vaina a se valacai (Transilv.) a (se) cinta a (se) dauli (Mold. shi Bucov.) a se frasui (inv.) a se glasi a se glasui. (Sa ~ toata ziua.) 2. a compatimi a deplinge a plinge (livr.) a deplora (inv. shi pop.) a tingui (inv. shi reg.) a cai (reg.) a saraci (Transilv. Maram. shi Mold.) a shainali (inv.) a jeli a jelui. (Il ~ pentru tot ce a indurat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cainá (néz át) vb. 1. A compatimi. 2. (Refl.) A se plinge a se tingui. Sl. kajati sę (› cai) probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac II 37; DAR; cf. Iordan BF VI 150 shi 175 unde il considera de origine expresiva. Dupa Gamillscheg Rom. Germ. II 251 din gepid. qainôn). Der. cainic adj. (lamentabil de compatimit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: cai-na
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caina, cainezverb
- 1. A se tangui a se vaita a se plange. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Comisul Manole se incrunta fluturind din cap; pe cind comisoaia se caina tacut clatinindushi fruntea la dreapta shi la stinga. SADOVEANU F. J. 505. DLRLC
- Safta se caina oftat cu palma la gura shi pleca in sala sa mai arunce o despicatura de lemn in soba de tabla. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 200. DLRLC
- Ileana Simziana se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. DLRLC
- 1.1. Compatimi, deplora, deplange, jeli, jelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Intzeleg sal cainatzi pe al care shia pierdut un picior. CAMIL PETRESCU T. II 44. DLRLC
- Sarace Vilcule! il caina Magdalina. SADOVEANU Z. C. 292. DLRLC
- Dupa ce nea cainat shi nea plins bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacan nea uns peste tot trupul. CREANGA A. 32. DLRLC
-
-
etimologie:
- kajanŭ (participiul lui kajati sen). DEX '09 DEX '98