CAINÁ cainez vb. I. 1. Refl. A se tingui a se vaieta a se jeli. Comisul Manole se incrunta fluturind din cap; pe cind comisoaia se caina tacut clatinindushi fruntea la dreapta shi la stinga. SADOVEANU F. J. 505. Safta se caina oftat cu palma la gura shi pleca in sala sa mai arunce o despicatura de lemn in soba de tabla. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 200. Ileana Simziana se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. 2. Tranz. A compatimi a deplinge a jeli. Intzeleg sal cainatzi pe al care shia pierdut un picior. CAMIL PETRESCU T. II 44. Sarace Vilcule! il caina Magdalina. SADOVEANU Z. C. 292. Dupa ce nea cainat shi nea plins bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacan nea uns peste tot trupul. CREANGA A. 32. Pronuntzat: cai. Varianta: cainí (ISPIRESCU L. 314) vb. IV.