CĂSCIOÁRĂ, căscioare, s. f. Diminutiv al lui casă; căsuță. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. COȘBUC, P. I 191. Mai merse nițel și dete peste, o căscioară și bătu la poartă ISPIRESCU, L. 348. S-au clădit case și căscioare, GHICA, S. 496.