BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran, cu un ac magnetic mobil la mijloc, care arată totdeauna nordul; servește la orientarea navigatorilor, exploratorilor etc. Umblu cu busola-n buzunar și, oriunde aș fi, eu caut nordul. SEBASTIAN, T. 32. Înfruntă, în sfirșit, suprafața lichidă și porni fără busolă și fără hartă. ANGHEL, PR. 71. Busola dramul la pol i-arată. ALEXANDRESCU, P. 58. ◊ Expr. A-și pierde busola = a-și pierde capul, mintea sau judecata; a se zăpăci. ♦ Fig. Călăuză, conducător (în viață), cîrmă. Operele lui V. I. Lenin și I. V. Stalin... înarmează partidele comuniste cu o busolă justă și precisă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/1.