buháĭ m. pl. tot asha (rut. buháĭ rus. bugáĭ d. turc. bugá id. buhač bufnitza; bg. bugá; ung. [d. rom.] buhay. V. buha). Taur (V. bic). Popushoĭ care nu rodeshte (adica care se deosebeshte din multzime k „tauru’ntre boĭ”). S.n. pl. urĭ saŭ e. Stup care nu roĭeshte intr’o vara. (V. paroĭ). Cofa orĭ putinica astupata c’o pele intinsa de care atirna o coditza de par de cal shi care cind e trasa cu mina uda shi bine spalata vibreaza imitind mugetu tauruluĭ (Cu asta in Mold. shi aĭurea baĭetziĭ merg din casa’n casa in ultima zi a anuluĭ tragind de coada buhaĭuluĭ sunind dintr’un clopot shi recitind „plugushoru”): a umbla cu buhaĭu. Bucoĭ (Olt. Munt.). In Ial. shi buga (bg. turc.) m. pl. bugĭ taur. V. duba.