2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brehăít sn [At: CANTEMIR, IST. 203 / Pl: ~uri / E: brehăi] (Reg) 1 (Pfm) Lătrat. 2 Muget scos de căprioară. 3 Guițat. 4 Râs pe înfundate. 5 Ironie.

BREHĂIT s. n. (Mold.) Lătrat. Coteii de cehnit, ogarii de scîncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă. CI, 170. Etimologie: brehăi. Vezi și brehăi, brehăitură, brehău. Cf. brehăitură. substantiv neutru

brâhni v vz brehni

brehăi v vz brehni

brehni [At: H I, 61 / V: brâhni, brehăi / Pzi: ~nesc / E: ucr брекхать] (Reg) 1 A lătra. 2 (D. căprioare și cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 3 A scoate sunetul produs de porci, atunci când se sperie Cf a grohăi, a guița. 4 A scoate sunete asemănătoare tusei. 5 (Pex; d. copii) A râde pe înfundate.

BREHĂI vb. (Mold.) A lătra. Dulăii … prin somn ca cum ar scînci și ar brehăi se videa. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. breháty. Vezi și brehăit, brehăitură, brehău. Cf. cehni. verb

brehăĭésc V. brehnesc.

brehnésc v. intr. (vsl. brehati, brehnonti, rus. brehátĭ, a lătra, a hămăi). Est. Rar. Hămăĭesc puțin (o dată saŭ de cîteva orĭ). Grohăĭesc speriat. Tușesc. V. tr. Trans. Împung cu vorba. – La Cant. brehăĭesc, hămăĭesc. V. chefnesc, blehăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brehăít s. n.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir.Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi.Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brehní, brehnésc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înțepa cu vorba.

Intrare: brehăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehăit
  • brehăitul
  • brehăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brehăit
  • brehăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brehni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehni
  • brehnire
  • brehnit
  • brehnitu‑
  • brehnind
  • brehnindu‑
singular plural
  • brehnește
  • brehniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehnesc
(să)
  • brehnesc
  • brehneam
  • brehnii
  • brehnisem
a II-a (tu)
  • brehnești
(să)
  • brehnești
  • brehneai
  • brehniși
  • brehniseși
a III-a (el, ea)
  • brehnește
(să)
  • brehnească
  • brehnea
  • brehni
  • brehnise
plural I (noi)
  • brehnim
(să)
  • brehnim
  • brehneam
  • brehnirăm
  • brehniserăm
  • brehnisem
a II-a (voi)
  • brehniți
(să)
  • brehniți
  • brehneați
  • brehnirăți
  • brehniserăți
  • brehniseți
a III-a (ei, ele)
  • brehnesc
(să)
  • brehnească
  • brehneau
  • brehni
  • brehniseră
brâhni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehăi
  • brehăire
  • brehăit
  • brehăitu‑
  • brehăind
  • brehăindu‑
singular plural
  • brehăie
  • brehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehăi
(să)
  • brehăi
  • brehăiam
  • brehăii
  • brehăisem
a II-a (tu)
  • brehăi
(să)
  • brehăi
  • brehăiai
  • brehăiși
  • brehăiseși
a III-a (el, ea)
  • brehăie
(să)
  • brehăie
  • brehăia
  • brehăi
  • brehăise
plural I (noi)
  • brehăim
(să)
  • brehăim
  • brehăiam
  • brehăirăm
  • brehăiserăm
  • brehăisem
a II-a (voi)
  • brehăiți
(să)
  • brehăiți
  • brehăiați
  • brehăirăți
  • brehăiserăți
  • brehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • brehăie
(să)
  • brehăie
  • brehăiau
  • brehăi
  • brehăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)