braniște sf [At: (a. 1006) CUV. D. BĂTR. I, 152, ap. DA / Pl: ~^[1] / E: bg бранишe^[2]] 1 Pădure rezervată spre păstrare Si: apărătură, opritură, propitură. 2 (Pgn) Pădure. 3 (Pop) Luncă împrejmuită de arbori. 4 (Reg; în trecut; îs) ~le domnești Loc de pășune și fâneață care aparținea domnitorilor Moldovei. 5 (Trs) Relație de dragoste (prohibită). 6 (Îvp; îe) A avea ~ A face dragoste.