bracinár bracinari s.m. (reg.) 1. SHnur sfoara atza impletita cu care se leaga pantalonii (gacii gatiile) in jurul braului: „El no shtiut k de Fata Padurii potzi scapa cu o capatzana de ai shi cu bracinaru de la izmene” (BiltziuDancush 2005: 103). 2. Bracinaritza „puntea dintre coarnele plugului”; bulfeie bratzara (ALR 1956: 20). ♦ Atestat sec. XVI (Mihaila 1974). Din bracire bracina „cingatoare cordon” (< lat. pop. bracile) + suf. ar (DEX MDA).