Definiția cu ID-ul 537961:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + suf. -ar.