brâncúță sf [At: LM / V: brăn~, bruncruț, bruncuț, brun~ / Pl: ~țe / E: brâncă¹ + -uță] (Reg) 1-2 Brâncă (mică). 2 (Bot; îc) ~ a-voinicului Voinicică (Sisimbrium austriacum). 3 (Bot; îc) ~de-pisică Sulițică (Dorycnium herbaceum). 4 (Bot) Planta ierboasă Sisymbrium officinale Si: frunza-voinicului, sămcuță. 5 (Bot) Rapiță sălbatică (Brassica napus). 6 (Bot; șîs – voinicească, brun~ de apă) Năsturel (Nasturtium officinalis). 7 (Bot) Bobilnic (Orabandre ramosa).

BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Din brâncă¹ + suf. -uță.

brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].

1) brîncúță f., pl. e (d. brîncă 1). Frunza voiniculuĭ, o plantă cruciferă cu flori micĭ galbene (sisymbrium officinale).

2) brîncúță f., pl. e (acomodat din germ. brunnenkresse). Măcriș de baltă (nasturtium officinale).

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

BRÂNCÚȚĂ s. (BOT.) 1. (Sisymbrium officinale) (reg.) burnicruț, sămcuță, frunza-voinicului. 2. (Nasturtium palustre) rapiță-sălbatică.

BRÂNCÚȚĂ s. v. cardama, năsturel.

BRÂNCUȚĂ s. (BOT.) 1. (Sisymbrium officinale) (reg.) burnicruț, sămcuță, frunza-voinicului. 2. (Nasturtium palustre) rapiță-sălbatică.

BRÂNCUȚĂ-DE-PISÍCĂ s. v. sulițică, sunătoare.

brîncuță s. v. CARDAMA. NĂSTUREL.

brîncuță-de-pisică s. v. SULIȚICĂ. SUNĂTOARE.