boŭ m. (lat. bos bŏvis vgr. bus; it. bue pv. buou fr. boeuf sp. buey pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenushiŭ (maĭ rar negru caramiziŭ saŭ breaz) care se intrebuintzeaza la tras caru plugu shi alte greutatzĭ care trebuĭe duse maĭ incet. Fig. (pin aluzie la incetineala bouluĭ fatza de vioiciunea caluluĭ). Om foarte prost. Bou noptziĭ un gindac mare cafeniŭ care zboara noaptea maĭ mic de cit caradashca. Boul lui Dumnezeŭ buburuza. A nutzi fi boiĭ acasa a tzi se fi inecat corabiile a fi maĭ trist de cit eshti de obiceĭ. Atzĭ pune boiĭ in plug cu cineva a lucra in tovarashie cu el a avea a face cu el shi decĭ a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva k cu boiĭ al duce cu mare ce la un lucru care nuĭ place. Dea bou (rar) in brinci in patru labe: a cadea dea bou. V. taur vaca vitzel.